Craciunul

25 decembrie. In republica Moldova aceasta e ziua in care se discuta aprins cine si cand sarbatoreste Craciunul (pe 25 decembrie sau pe 7 ianuarie), atat de aprins incat si unii si altii uita sa o faca. Ei dar nu-i chiar asa, mai fac si eu din tantar harmasar cate odata, ca spune lumea ca iti da privilegii... Oricum, deja se simte in aer acea atmosfera care iti taie respiratia si care intr-un fel cu totul inexplicabil te face sa vezi lumea un pic cu alti ochi si in alte culori... Probabil acesta este motivul pentru care toti iubesc sarbatorile de iarna. Ele ofera sansa tuturor de a se simti un pic mai buni la suflet, chiar si celor care niciodata nu au reusit sa fie asa... Un lucru il regret tot mai des in ultimul timp in aceasta perioada: ca nu avem zapada. Caci ce fel de sarbatori de iarna fara zapada? E ca si cum ai scoate taria din sampania de anul nou si ai bea un fel de acritura care doar iti face gura punga iar pe cei mai neatenti ii pune sa roseasca din cauza gazelor scapate pe nas cu toata fanfara. Si anul acesta se pare nu va fi o exceptie. Mie nu-mi ramane decat sa ma bizui pe neprofesionalismul profesionalist al meteorologilor moldoveni si sa sper ca in zilele "calde" prezise de acestea sa mai cada si cativa fulgi de zapada;)

Vorbe goale...

Azi am hotarat sa mai scriu ceva pe blog. Dar ca sa vezi ca nu e prea usor, mai ales cand in cap iti vin ganduri de genul: dar pe cine asta il intereseaza? Solutia in asa caz e: scrie pentru tine! Da, si ca sa nu ma dau in amanunte am sa zic ca in viata doar pentru tine si trebuie sa traiesti... In caz contrar inevitabil incepi sa cauti cele mai inalte cladiri din oras...
Ascult toata ziua muzica. Zilele acestea am revenit la Yann Tiersen. E a dracului de trista muzica lui. Dupa o singura ascultare a unui album de al sau incep sa am extrasistole. Dar ca sa vezi ca-mi place. Adica cand inima se opreste in nehotarare pentru cateva secunde, atunci intelegi cat de mult ai vrea sa nu se opreasca niciodata. Atunci incepi sa simti mai acut mirosurile, sa auzi intonatii imperceptibile, sa te lasi orbit de culorile cerului de toamna. Ma mir cat timp voi mai avea privilegiul de a ma plimba pe marginea prapastiei. Ei dar la urma urmei, traieste-ti clipa! Cica asa a zis odata un mare filosof pe care acum nu mi-l amintesc.