Unde esti tu Tepes Doamne?

"unde esti tu Tepes Doamne"... Sunt o persoana toleranta, amabila (poate peste masura). Dar cum, mama dracului, poti fi atat de c***t in suflet ca sa primesti placere din a scuipa cuiva in fata, din a te purta asa de parca tocmai ai coborat din copac. Incep sa inteleg de ce multora nu le place singuratatea, conditii in care raman fata in fata cu propriile ganduri si cu propria constiinta. Nu zic, poate pe unii ii speria ideea ca ar fi nevoiti sa gandeasca, din neavand ce face in asemenea momente. De fapt, ma indoiesc si de prezenta rusinii si autocriticii la astfel de indivizi. Insa cel mai tare ma chinuie faptul ca nu pot face nimic in acest caz. Daca incepi sa-i ataci se umfla in pene si sunt multumiti ca au fost bagati in seama, ba pe deasupra mai incep si sa miroase urat. Daca ii lasi in pace isi fac treaba nestingheriti. Apelul la constiinta este nonsens, iar iesirea din situatie este... nu, nu accept solutii lașe.

PS. Da, recunosc, aveam nevoie sa-mi descarc sufletul :)