Sah si ... sah si ... sah si ...

Joc sah. Imi place tot in afara de expresia "joc". Lupt, cuget, creez, ranesc si sunt ranit, ma inteleg si incerc sa inteleg pe celalalt... Anume prin aceste stari de spirit trec in timpul unei partide. Si daca miscarile pe care le fac s-ar reflecta in viata de zi cu zi si nu pe tabla in patratele, as spune ca traiesc IN SAH. Si de ce nu? Azi sunt pion si ma tarasc ca un milog cu pasi marunti. Maine voi fi cal si voi sari peste capetele altora, privindu-i din zborul meu si facandu-le siret din ochi. Apoi voi ateriza peste vreun nebun si-mi voi sfarsi zilele murind nonsens.
Iar serile, in amurg visez ca sunt rege. Apoi visul trece in cosmar, iar eu pe tabla goala alerg si ma zbat, cautand in zadar adapost. Sah si ... sah. Mai rezist. Cat voi rezista oare? Ma zbat si ma gandesc ca mare prost am fost ca nu mi-am pretuit deloc caii, am parasit turnul, iar regina m-a parasit ea singura. Sah si ... sah. As fi bucuros si de compania vreunui pion, dar vezi tu la vremea mea eram tare mandru. Nu-i nimic, mai rezist. Caut cu infrigurare adapost, dar am de ales doar intre patratele negre si albe. Aleg unul negru. Sah si ... sah. Cat va mai dura? Deja am obosit. Numar sahurile care mi-au ramas pana la mat. Sah si ... sah si ... sah si ... MAT? Nu. M-am trezit. Imi amintesc ca nu sunt rege. Ma bucur, sunt salvat, si tot asa mai departe. Dar, brusc cineva imi urla la ureche: "sah!!!" Ce? Nu se poate! "... si ... MAT".
Traiesc. Imi place tot in afara de expresia "imi place"...