Hai sa ma dau si eu cu parerea, ca vorba ceea "tot patitu'i priceput". Si nu stiu de priceput da de patit sigur am patit-o. M-a umflat si pe mine altruismul cu mai bine de zece ani in urma sa devin medic, si acum stau si fac retrospectii de necaz. Si daca medicii inteleg despre care necaz vorbesc, stiu ca unii orbecaiesc si-si rup mintile intre ideea de noblete si de salvare a vietilor pe de o parte si aluziile si bancurile pe sama averii medicilor si profesorilor pe de alta parte. Dar nici gand sa va sperii. Pur si simplu sper ca mai sunt oameni pe care greutatile doar ii motiveaza spre a schimba ceva spre mai bine. Iar in medicina avem mare nevoie de asa oameni...
Dar s'o incep de la capat. Desigur pentru a deveni medic in primul rand este nevoie sa te hotarasti sa devii medic. Iar acesta este un lucru nu prea usor. E greu sa faci acest pas cand cunoscutii iti fac cu ochiul de prin facultatile de economie, relatii internationale si alte specialitati la moda. Ca regula punctul pe "i" de cele mai dese ori il pun parintii (si ei tot medici, desigur). Doar ca ar fi bine de tinut minte ca alegerea unei profesii este o decizie mai mult sau mai putin definitiva (in sens ca te va defini ca personalitate, ca om, ca element al societatii), este ca hotararea de a-ti imprima un tatuaj - aceasta iti ramane pe toata viata. Asa ca, orice-ar spune parintii, cel mai bine e sa incerci sa te vezi in halat alb, la patul bolnavului sau cu bisturiul in maina, si poate ca vei avea o mai buna intelegere a deciziei pe care urmeaza sa o faci.
Fara doar si poate medicina poate deveni un domeniu extrem de interesant pentru cei pe care aceasta ii va pasiona. Deasemenea oricand vei putea simti nobletea acestei meserii daca vei pune ca scop principal al activitatii tale sanatatea pacientului. Iar aceasta va fi una din principalele surse de multumire si satisfactie in procesul de practicare a medicinei.
Totusi, uitandu-ma inapoi imi dau seama ca decizia de a deveni medic, ca de altfel si orice decizie legata de viitoarea profesie, de cele mai multe ori se dovedeste a fi o extragere la loterie. Scoteai tu din bol prestigiul, respectul si stima pacientilor dar ai scos pana la urma mitele, invidia colegilor, saracia si altele de genul asta. Astfel ca nu pot sa spun decat ca daca doriti sa deveniti medici, fiti gata sa va sacrificati orice visuri si propria sanatate pentru implinirea visurilor si sanatatea pacientilor vostri. Da, medicul prin definitie trebuie sa fie altruist, iar tragedia din medicina arata exact pe dos...
4 comentarii:
si eu vreau sa devin medic...sunt in cls a 10-a si sunt ft hotarata ...ma gandesc ca e greu,dar daca vrei cu adevarat trebuie sa rezisti:)
Nu mă pot determina. Cred că ar trebui să ştiu ce profesie vreau să îmi aleg, însă sunt cam în încurcătură. Mai demult cînd cineva mă întreba de medicină, ziceam Nu categoric, de mică cu frica de spitaluri) Dar acum mă atrage ideea. Cum să înţeleg dacă e asta calea pe care vreau să merg? Tu cum ai înţeles?
Simplu, am incercat sa-mi imaginez cu ce ma ocup eu peste vreo 10 ani in viitor. Tot ce mi-a venit in minte a fost halatul alb, pacienti pe care ii ajut. Probabil sufeream de lipsa de imaginatie, dar cred ca am facut o alegere corecta.
Sunt Irina,studenta anul VI la medicina.vreau sa-mi aleg neurologia la rezi,nu-mi place ca nu e tratament p-u acesti pacienti,care pot sa faca miracole.Tu cum te-ai decis sa-ti i-ai aceasta specialitate?
Trimiteți un comentariu